|
evadarea din monotonie este pretextul pentru tendinta de a admira uratul. ah, ne-am plictisit de banal, vrem ceva care sa ne trezeasca simturile, sa ni le excite cum n-a facut nimic altceva pana acum. si-atunci, e mult mai la indemana sa te agati de opusul normalului.
ca sa fiu in ton cu filmul: e ca si cum ai da nastere unui copil cu un singur ochi si eventual fara nas si cu o singura buza, dar, tu si altii care s-au plictisit sa vada numai copii frumosi, vad in al tau, cea mai frumoasa creatura. asa o fi. uratul e urat, oricat l-ai intoarce pe toate fetele. spoiala care il acopera e doar un strat subtire de vopsea, care se scorojeste cu timpul si ramane mai hidos decat era initial. am credinta ca arta, adevarata arta, n-are nimic de-a face cu asemenea creatii, fie ele categorisite de intectualii rafinati, ca, umor negru, doar fiindca au curajul sa infrunte banalul.
|