Meh, ce sa-ti povestesc, ce mai soc de film, n-o sa mai pot dormi la noapte. Sa ma mentionez si ca fostele mele bune moravuri sunt acum mutilate cel putin pe viata, sau e de la sine inteles?
Ziarele si jurnalele de stiri romanesti sunt macar o data pe saptamana macar de doua ori mai "ingrozitoare". Ingrozitoare pentru cei care fac excursiuni cel mult o data pe an afara din subsolul parintilor, desigur. Nu e cazul sa va atacati acuma, se-ntelege ca glumecsagerez, ati prins ideea esentiala, nu? Problema filmului e alta pentru mine. Una tehnico-stilistica. E obositor montat, e prost luminat, e tot obositor filmat (ca o barna-n ochi e camera aia parkinson-oida). Nu ca n-am mai dat de filme trase din mana care mi-au placut, dar acum n-am mai putut s-o inghit la asta. E incoerent si semininteligibil. Greu a mai fost sa ma tin dupa el sa pun cap la cap informatiile relevante. N-am inteles nici dupa final cum intrat Big Dick in scena si ce rol a jucat. Cine era tipul cu care vorbeste inainte sa primeasca vizita personajului narator (ca tot veni vorba - cea mai mare buba a filmului; urasc naratorii). Locatiile care gazduiesc multe din evenimente plutesc in deriva, complet lipsite de repere geografice (care sa mai fie si motivate dramaturgic eventual). Conversatia telefonica pe care o are tot naratorul intr-o dimineata cu o parte componenta a 3some-ului din noapte precedenta (coversatie destul de amuzanta la inceput prin pragmatismul teribil de cinic al raportului socio-erotic dintre ei) despre nustiu ce rege al nustiucui (pe langa faptul ca nu intelegeam despre ce dracu vorbesc aia, mai important nu intelegeam unde vrea s-ajunga scena cu ideea aia), apoi vedem intr-un flashback (? - din nou, neclar) un cortegiu funerar acompaniind un sicriu luxos tractat de o... motocicleta!!! (naratorul, presupun), sicriul naufragiind rapid in santul din contiguitatea carosabilului (???). Whatever. Gen. Exista totusi si o parte buna. Filmul mi se pare ca totusi e viu. Cam mutilat si desfigurat (ca personajele sale) dar misca. Are un vibe perceptibil si, paradoxal, coerent. Povestea nu e coerenta, dar efectul ei in planul nostru emotional este. Vibe-ul derizoriului, al jegului subuman, al egoismului solipsist care obiectifica si instrumentalizeaza tot ce-i iese-n cale. Realizarea asta se datoreaza atentiei autorilor pentru tusele realiste si naturaliste. Decorurile, "costumele", si partea fizica a cast-ului (fizionomiile lor) sunt potrivite la milimetru contextului. In acest sens, mi-ar face o deosebita placere sa elogiez scena cu conversatia telefonica mai sus amintita in care protagonistul unei "nopti albe" se trezeste, spre surprinderea tuturor americanilor hollywoodofili, in costumul lui Adam, iar, spre socul ce frizeaza paroxismul al acestora, primul lucru pe care-l face individul nu este sa caute disperat lenjeria intima si sa si-o asume fulgerator, lol. Tot sub peceta aceleiasi remarcabile autenticitati sociobiologice se desfasoara si violurile (primul, cel dintre tipul chel si o anumita individa supraponderala pe care n-am reusit s-o identific; si ultimul, care are un deznodamant fatal pentru ambii combatanti; cel homo si pseudoconsensual, mai putin) si o oarecare rabufnire a tipului care-si pierde copilul (dac-am inteles bine) cand isi violenteaza bicicleta. Dar, ca sa mai arunc o nemultumire iarasi, tre' sa reclam neaparat si rolul muzicii in angrenajul filmic. O fi ea savurabila-n sine (pentru unii) dar mie mi s-a parut ca saboteaza unica directie in care si-ar putea fructifica potentialul acest film. Partea aia realista, dramatica. Nu mi-a picat bine la stomac disonanta asta dintre fidelitatea fanatica pentru realitatea umana si sociala, pe de-o parte, iar pe de alta, elementul inerent artificializant al unei coloane sonore muzicale care, pe deasupra, mai e si atat de prolifica si are si un ton comic, frivol, care estompeaza drama pe care se chinuisera imaginile s-o redea (plus giumbuslucurile cu camera - pai, ce-i asta; ori facem realism ori nu facem? nu stiu, eu unul n-am gustat contradictia asta).
Sunt la limita cu verdictul, chiar mi-ar fi greu sa ma hotarasc daca as ramane obiectiv cu mine insumi, insa, din fericire, pe chucky nu-l prea cunosc (am doar vag o senzatie ca gusturile lui se bat salbatic cap in cap cu ale mele) deci nu prea as avea incredere si interes intr-o noua propunere de-a sa.
Jos cu el!! 