chamb
schastie moe de loznitsa
super
marcus
le monde vivant
. ce film ! şi dealerul e al lui fliegauf? una din cele mai
brooding şi apăsătoare meditaţii asupra dependenţei de droguri. ce mă distrează este că la garrell am văzut deja două filme , care decalră că vor să fie o demistificare a dependenţei de droguri, să le ştirbească din atracţie, pentru că în filme, de obicei, cei morţi de supradoză sunt prezentaţi ca un fel de antieroi romantici, iar pentru că 'normalitatea' banală şi agresivă condamnă drogurile, a le lua înseamnă un fel de manifest împotriva acestei stări de lucruri asfixiante. garrell eşuează. dealerul lui fliegauf e ceea ce
Elle a passé tant d'heures sous les sunlights şi
sauvage innocence nu au reuşit să fie. dacă despre el e vorba, bineînţeles
p.s. de bresson nu mai zic. se subînţelege. one of the best shits ever.