[rvn]

singura asemanare cu filmul lui Lumet, de care, am vrut si eu sa pomenesc, dar, mi s-a parut exagerata, este reunirea grupului de oameni intr-o incapere pentru a a fi confruntati cu o situatie limita. nu se pot compara personajele, nici timpul cand se petrece si nici miza. insa, "Metoda", nu este nici pe departe un film atat de slab incat sa spui ca este o copie nereusita a unei capodopere.
filmul sufera la capitolul viata. personajele sunt reci, nu stim nimic despre ele si nici despre trecutul lor, doar cei care-i selectioneaza si-au facut temele, fiindca ei vor sa angajeze pe cei care au cele mai putine puncte slabe.
eu nu stiu cum sta treaba cu corporatistii, fiindca lucrez pentru stat. ideea este ca, mi-am pus pe primul plan cariera si stiu ce inseamna sa conduci. filmul asta nu si-a propus sa ne arunce praf in ochi ca sa ne faca putina teorie despre cum se obtine un post si cat de mare e concurenta pentru el. filmul, ne propune confruntarea unor caractere si chiar daca el se desfasoara intr-un spatiu ingust si stii ca rand pe rand, candidatii vor fi eliminati, exista acea imprevizibilitate datorata faptului ca nu cunoastem deloc personajele, cum spuneam, doar putem intui cumva cine va rezista jocului, dupa modul cum gesticuleaza si sustin dialogul. totusi, am apreciat si dramul de sentimentalism care a fost putin mai condensat pe final, in scena aceea destul de ambigua, din lift. morala ar fi ca, de cele mai multe ori, dupa o astfel de viata inchinata carierei, ne trezim catre apusul ei, singuri, intrebandu-ne daca a meritat.