[Federico]

Am vazut ieri si alaltaieri ultimele trei filme ale lui WKW pe care nu le vazusem. Din 'As Tears Go By' si 'Fallen Angels' n-am inteles si retinut nimic. La ultimul am tinut mult sa ma uit in mare parte doar pentru secventa din care provine posterul filmului. E misto dar am intampinat-o cam mckaylamarooney-ishly. Ambele filme, in special FA, sunt destul de interesant filmate dar cam atat. In plus voiceoverul le corodeaza aproape letal. Imi vine sa vomit din ce in ce mai usor cand dau de un asemenea film. Bag pula, daca aveam nevoie de cuvinte stateam, in pula mea, cu nasu-n carte. Am stins lumina si am dat play la film ca sa comut creierul pe alta functie perceptiva si procesiva, aia imagistica, ca sa ma recreez si voi ma puneti iar sa citesc?! La 'Ashes of Time' acest aspect e cu atat mai frustrant cu cat filmul are o forta vizuala tsunamica, e o orgie a calofilismului fotografic, literalmente nu exista cadru nescrutat cu ochi de pictor si cizelat in consecinta; The Tree of Life e un film Cassavetes-ian (vizual) comparativ. On top of that, filmul are un impetus anti-narativ si un lirism proportional de accentuat. Insa nu inteleg ce face Wong pe langa asta. Baga voiceoverul si, intre doua aforisme existentiale parometafizice, se pune si-ti povesteste cu un farmec de proces verbal despre niste rahaturi de care nu-i pasa nimanui. Pacat.