Love Exposure emite iubire la o intensitate uriasa, bolnava si extatica. Faptul ca reda in intregime cuvintele apostolului Pavel despre iubire nu e un artificiu stilistic, ci pura bucurie a lui Sono de a impartasi acest sentiment oarecum religios. Naratiunea evolueaza permenant ca stil, ceea ce pentru mine e fascinant nu "incoerent", avand in vedere ca de la inceput pana la sfarsit tema ramane aceeasi, dorinta lui Yuu de a gasi si apoi de a fi alaturi de singura fata pe care o iubeste.

Yuu e un pervers si filmul e pervers la randul sau, insa dincolo de imaginile cu penisuri taiate si sange tisnind pe pereti e si o inocenta autentica. Viata poate fi uneori (sau deseori) dura si perversa. Putem sa ignoram asta in filme romantice, sau putem sa o admitem si sa continuam cu toate astea sa cautam si sa gasim dragoste sincera. Poate ca cea mai pura si autentica expresie a dragostei se poate atinge doar in mijlocul greutatilor si perversitatii, asa cum doar un sarac lipit pamantului va stii sa pretuiasca cu adevarat o suma de bani primita neasteptat.

Acestea fiind spuse, cu siguranta nu e un film pentru toata lumea, si as spune ca varsta spectatorilor nu e prea importanta. Cred ca ajuta mult ca spectatorul in sine sa fie un pervers (majoritatea oamenilor sunt in anumite doze) si sa aiba o minte alerta si deschisa (asta e mai greu).

4 stele