chamb, i love coada vacii btw
dacă abc înseamnă cele mai bune filme intrate în top 100, ai fi surprins, dar am văzut şi eu destule, nu am început direct cu delpeut şi green. am început cu hitchcock, visconti, fellini, truffaut, dacă tot e să mă confesez. ca mai toată lumea. dacă tot vorbim de topuri extravagante, pe primul loc la rosenbaum , care nu e un individ obscur, se află un film de portabella, cuadecuc (informaţie de pe mubi, nu am verificat), nici măcar warsaw bridge sau ăla cu bach, ci un film ciudat, care vorbeşte mai mult despre film decît multe documentare. acum spune-mi, cîţi din cei ce se închină la topul final ştiu de portabella , au văzut ceva de el sau, văzîndu-l, l-au apreciat? topul final e o medie aritmetică, dar în topul acela unele nume sunt mai grele decît altele, nu? problema cu închinătorii la top este că orice nu e în top e întunecime, absurditate, extravaganţă frustrată, nereuşită îmbrăcată în straie ţipătoare. jeanne dielmann a fost făcut în anii 70, dar pun pariu că filmul ăsta, al cărui ecou în cinema a început să se resimtă doar din anii 2000 încoace, a intrat în topul canonic abia de cîţiva ani. nu e cam lentă reacţia criticii oficiale la lucrări seminale, decisive? şi nu e rolul criticii acela de a prevedea decît de a constata fapte sau de a canoniza abia după ce posibilităţile unui film au fost valorificate de regizori?
da, rvn, tot vorbind de unicat, moralitate, inovaţie, începuturi, constatăm că topul nu conţine un singur film mut. nimic (ba, metropolis, ceva keaton ?)
. iar în anii dinaintea apariţiei sunetului s-au făcut inovaţii copleşitoare. nu doar anii 60 au răsturnat şi au refundamentat filmul, în orice caz nu vertigo a făcut-o. de aceea recomandam documentarul lui cousins, măcar primele episoade, care pentru mine sunt şi cele mai bune, pentru că acesta arată , cu ajutorul imaginilor, amnezia în care intră orice top de acest fel. vigo, gance sjostrom nu sunt nişte străbunici penibili, ci au marcat filmul în moduri care se resimt şi astăzi.