da hristoase, aşa esenţială e preferinţa pentru un film sau altul , ca să coabitez cu cineva? acesta e un domeniu practic inofensiv, de aceea nu mă dumiresc de ce e uniformitate aici, unde fiecare e cu sine însuşi pînă la urmă. îmi plătesc taxele, nu omor ca să supravieţuiesc, nu umblu în curul gol
, cred că fac destul pentru coabitare. dar în chestii d'astea pe care le savurezi singur sau cu o mînă de oameni apropiaţi, de ce să îţi dicteze alţii şi să te supui corsetelor estetice ale altora? nu cred că e posibilă o independenţă absolută, de acord, dar din moment ce libertatea totală e irealizabilă, aceasta, sau o formă adulterată a ei, rămîne pînă la urmă circumscrisă unui domeniu limitat, cel al opţiunilor timpului liber, al momentului pe care ţi-l dedici nu pentru a scoate profit, ci pentru a scăpa de grija lui. nu ştiu, poate diferenţa dintre critic şi cinefil e aceea dintre un absolvent de litere şi un cititor fanatic, unul supus unui curriculum şi altul supus doar pasiunii. dar atunci de ce ar avea primul dreptate?
mai e o meserie, a' mai veche dintre toate, unde critica, pardon practica e pe bani vs. aia făcută din plăcere.
app de modă, nuş cum e la vogue, dar la bazaar e cam aşa. mă rog, e un spot publicitar odios, consumerist, sari peste fetişul tehnologiei. mi-a atras atenţa accentul pus pe bloggeri, pe păreri din astea, marginale să le zic, pe ochiul diletanţilor chiar.
http://mubi.com/films/being-bazaar/watch