păi avem ce au şi alţii, că filmele acelea se găsesc. dar a avea şi ideile. şi înţelegerea pe care o au alţii, nu ştiu dacă e una din priorităţile mele în viaţă. chiar dacă stai să citeşti sau să răsfoieşti un album de artă, măcar şi acelea alb-negru din podul bunicii, îţi dai seama că în chestii de expresie oamenii diferă. poate nu diferă în chestii de structuri psihice sau în felul în care preferă colgate sau blendamed, dar homer şi veteranyi sunt voci diferite, orice s-ar spune. cuiva îi pot place amîndoi, dar nu asta e problema. dacă în domenii mai înalte decît mine varietatea e lege, ca ce chestie aş accepta uniformitatea aici, mai jos? iarăşi, nu ştiu un singur poll literar în care primul roman epistolar al tuturor timpurilor să fie mereu prezent doar pentru că a lansat o nouă formă de expresie. poate scuza filmului e că are o istorie prea scurtă, deşi producţia e uriaşă !!
mă repet, dar recomand iar mark cousins, story of film, care are o imagine mai generoasă asupra lucrurilor. deşi nu foarte cuprinzătoare, e accesibilă seria.
şi apropo de inovaţii,
The camera that changed the world - de ce nu l-a menţionat nimeni pe jean rouch?
*
îi pot plăcea, ahh 