|
l-am descoperit aseara din intamplare la sectia filme spaniole si din america de sud si, desi e cam tarziu, daca tot l-am vizionat, tin sa spun si eu cateva cuvinte. poate e mai mult o chestie personala, dar eu gasesc ca autorii hispanici au o tendinta spre sentimentalism. si nu ma refer doar la cineasti, ci si la scriitori. niciodata nu m-am putut apropia de literatura sudamericana, atat de apreciata de unii, si nici cu filmele nu ma omor. e ceva ce tine de cultura lor, inclin sa cred. nu intamplator ei au inventat telenovelele. ca e vorba de dragoste sau de ura, de revolta, de patriotism: mereu aceste trairi sunt exagerat reprezentate. e simptomatic si in cazul filmului de fata. desi a inceput relativ bine, pe parcurs se impotmoleste in sentimentalism, se impiedica de clisee. scene precum cea cu baietii rai din curtea scolii, cea in care Machuca il saluta pe parinte la plecare, si in special cea de la sfarsit, in care soldatii o impusca pe fata sunt prea cheesy, diluand si stropul initial de originalitate al povestii. cu mai mult echilibru ar fi fost un film bun. asa insa, ramane unul bunisor.
|