Originally Posted by Federico:
|
Am vazut toate cele 5 sezoane ale SFU-lui pana la urma. La ultimele patru episoade am plans ca un caine. Nu literalmente bine'nteles (orice ar putea insemna expresia asta anyway) ci innabusit, sublimat... ahem, barbateste. Finalul finalului, ultima secventa din toata seria, ultimele 6 minute deja trec de nivelul sentimentelor, al emotiilor abstracte cu care se multumesc restul artisteriilor si lovesc - literalmente - in plin fiziologic si chiar fizic. Melancolia, nostalgia anticipata pe care o exsuda aceste momente se precipita intr-un fel de senzatie de greata benigna dar devastatoare prin, cum spuneam, depasirea creierului, maduvei, cordului and what have you, si cramponandu-se direct de carne. Ceva in genul leoaicei lui Nichita.
(...)
Mai mult, proverbialul "epilog"a al show-ului este - imi pare acum, retrospectiv - de o corny-citate, de un patetism kitchos lenes ieftin si simplist cum rar a mai vazut ecranul (mic sau mare). Pe de-o parte. Pe celelalte, insa, cumva el reuseste sa aiba un impact nebun. .....
|
Foarte bine zis. Exact asa am simtit si eu, mai putin faza cu plansul barbatesc. Eu chiar am hohotit in batista.