[rvn]

rvn, votul va fi luat in considerare daca dai o motivatie maine (adica azi mai exact).

merci. acusica scriu si cred ca, iarasi inutil,fiindca deja vad ca tastaturile computerelor voastre au fost exploatate din plin...
un film interesant ca idee si realizare la reusita caruia a contribuit si interpretarea destul de convingatoare a Huppertei, ale carei calitati n-are rost sa le contestam.desi lentoarea in care intrase desfasurarea actiunii dupa debut,cand practic, luam cunostinta cu secventele "agitate", premergatoare finalului,ma facea sa cred ca Marcus n-a facut o alegere tocmai buna, uite ca, tocmai rememberul de care am avut parte in timpul calatoriei cu autobuzul care aproape ca se dezmembra la fiecare hop, mi-a adus acea dorinta de a afla povestea femeii blonde si slabute, care voia cu tot dinadinsul sa-si apere plantatia de cafea.
mi se pare simplu: drama unui om (femei, in cazul nostru), a unei familii, care refuza sa inteleaga ca n-au fost acceptate niciodata intr-o tara straina, decat din postura de colonialisti.
este remarcabila incapatanarea de care da dovada Huppert in a convinge ca diferentele rasiale sunt lucruri care nu conteaza si ca ea a "prins radacini". bastinasii n-o mai vor, descatusati de rebeli. motiv pentru regizoare de a ne arata putin din talentul ei in cateva secvente care, cel putin pe mine, m-au trezit din amorteala, facandu-ma sa ma gandesc la semnificatia lor: "vizita" nepermisa a celor doi copii in casa, gestul de a murdari cada alba cu picioarele "negre" de noroi, scena taierii suvitei din parul fiului ( ca trofeu), umilirea lui lasandu-l gol, indesarea parului tuns in gura negresei si apoi pe final, scena cand servitoarea apare ca o fiara cu pusca in mana si cu bijuteriile stapanei la gat...
"reglarile de conturi" au salvat destul de mult din liniaritate, fiindca, dupa cum stiti si voi, de multe ori, cand calatorim, tindem sa tragem un pui de somn.
mi s-a parut exagerata dorinta ei de a se intoarce pe plantatie dupa fiul ei, in conditiile in care, relatia lor a fost prea putin prezenta si descrisa prin imagini si dialog ca una apropiata, din contra, mama, tatal si fiul, formau un triunghi "dureros". era clar ca fiul era nemultumit si clar, ca si tatal sau, nu se putea adapta intr-un loc unde nu erau doriti. finalul, previzibil dealtfel, n-a putut decat sa completeze ceea ce era de asteptat de la inceput: intr-un razboi, fie el si de gherila, toti mor, cu exceptia aceluia care trebuie sa fie sol.

LE; ceea ce m-a determinat sa votez pozitiv a fost si faptul ca am avut ocazia sa-mi reamintesc lucruri despre cultura africanilor si faptul ca, pe vremea cand studiam istoria si economia, despre colonialism si tarile lumii a treia nu se spuneau minciuni. acelea erau despre comunism.