Quote:
|
minutul 23 nu i-a amintit nimănui de virgin suicides? muzica, adolescenţii a căror viaţă e infiltrată de violenţă în ambele filme, pare să anuleze barierele de clasă şi societate, generaţiile sunt rătăcite şi debusolate atît într-un mediu atent igienizat şi plivit moral al americii anilor 70, cît şi într-o africă atemporală a războaielor fără sfîrşit.
|
Nu, dar in schimb mie minutul 34 secundele 14-18, in care vedem fugitiv un tufis pipernicit, simbol ontologic ( şi axiologic!) al omului negru asuprit mi-a readus instantaneu in constiinta imaginea ineludabila (din italianul
ineludibile) a vikingilor strabatand un ocean ca o oglinda valurita a propriului lor destin.