Despre filmele lui Claire Denis (cele pe care le-am vazut) se pot spune doua lucruri:
1. cele mai importante evenimente din film tind sa fie lasate in afara montajului...
Astfel, in "White Material", secvente care conteaza in economia filmului precum intalnirea fiului cu doi rebeli adolescenti, cateva morti si confruntarea finala intre "militie" si Boxer sunt trunchiate, incat vedem adesea doar concluzia acestor scene.
2. datorita si acestor elipse, cateodata nu e foarte clar de ce filmul e bun chiar de la inceput...
Recunosc ca nu mi-a placut foarte mult filmul pe parcurs. Am fost destul de anxios (dar nu plictisit) pe masura ce evenimentele se derulau si filmul incepea sa se inscrie intr-un fir narativ linear (spre deosebire de naratiunea in flashback-uri din primele secvente). Insa modul in care finalul este orchestrat, cu cateva executii sumare, repetarea unor cadre din deschidere pe care doar acuma le intelegem (precum casa fumeganda) si o secventa de razbunare care pare sa vina de nicaieri, a fost mai mult decat satisfacator si, cu toate elipsele, se creaza astfel un cadru in care filmul poate deveni coerent.
Foarte poignant mi s-a parut cadrul final, in care un tanar se opreste intr-un camp dupa confruntarea finala, tinand in mana un pistol si basca Boxerului (liderul rebelilor, proaspat eliminat), apoi iese din cadru, aparent in aceeasi directie din care a venit, sugerand ca lupta din fundalul acestei povesti va continua.
"White Material" este un film foarte frumos, dar cred ca imi vor trebui mai multe vizionari pentru a-i descalci sub-plot-urile.
THUMBS UP
__________________
"And in case I don't see ya: good afternoon, good evening and good night!"
(Jim Carrey - "Truman Show")
http://poisonwhiskey.blogspot.com/
|