|
@ charles. prima mea întrebare la un prof de metafizică a fost ce trebuie să citesc ca să-l înţeleg pe heidegger. răspunsul a fost : heidegger. poţi să citeşti şi aristotel (pe pagina de wiki H. e citat ca spunînd că pentru a face filo trebuie să-i acorzi lui A. cel puţin 15 ani, nu?), însă doar ca să vezi ce nu este heidegger. H. zice că de la platon încoace problema fiinţei s-a pus în mod greşit, în sensul că a fost confundată fiinţa cu fiinţarea, or ce altceva este discursul aristotelic despre substanţă decît discurs despre fiinţare, şi nu despre fiinţă? aşa, de ce să nu-i recomanzi lui liviu să citească spinoza, care tot despre fiinţare vorbeşte, sau leibniz? orice discurs metafizic sau religios de pînă la heidegger este discurs ştiinţific, în sensul în care înţelege heidegger ştiinţa, adică ontologie regională, vorbit particular, incomplet, despre anumite faţete ale fiinţării. în acest sens fizica şi teologia sunt la fel de ştiinţe, iar H. doreşte să se detaşeze de ele şi să pună altfel problema ontologiei, a ceea ce este. sunt texte la heidegger care îl lămuresc pe heidegger. heidegger nu este de neînţeles, şi nu recomnad exegeză, ci heidegger, direct. m-am codit şi eu pînă a trebuit să citesc , din fiinţă şi timp, paginile despre Dasein ca fiinţă-întru-moarte. a fost dificil, dar man, la sfîrşitul zilei am priceput că a fost una dintre cele mai tari experienţe din toată viaţa mea. limbajul e greu, româna e limbă despletită, cum zice liiceanu, nu poate suporta concentrările de sens ale germanei, dar se înţelege, şi asta e cel mai important. eu recomand să începi cu heidegger şi doar paralel sau după, exegeză. mai bine citeşti gadamer, poate ceva rezumate bune despre husserl, sau din cartea aia, repere pe drumul gîndirii parcă, cu texte tot scrise de el.
iar eşecul primului heidegger e la fel de eşec ca eşecul primului nietzsche, cu naşterea tragediei.
|