|
cred că postul cel mai de efect despre subiect a fost scris acum jdemii de ani, de MinRep, în topicul reactivat de Mercutio despre cult filml. e mai tranşant şi mai verde-n faţă decît toate eufemismele scrise aici pînă acum
Un film devine "cult" cand se formeaza o armata de fan(atic)i care il venereaza ca pe un Mesia. Exista chiar ritualuri pentru fiecare film si, in general, "cult" presupune un adevarat cult pentru filmul respectiv. Admiratorii au vazut filmul respectiv de mii de ori (deci Demona, Gaaaandalf etc. si 100 si de "Lord Of The Rings" sunt copii mici) si nu pierd ocazia sa vada filmul de cate ori este rulat. Filmul trebuie sa fie pe gustul oamenilor cel mai de jos (in general fara studii prea multe, cu vieti ruinate), cinefililor obsedati si trebuie sa fie originale, socante, inovative si ori capodopere, ori cele mai proaste filme facute vreodata. In timp, cele mai multe filme "cult" devin numai pentru cultishti, restul lumii cam uita de ele, pentru ca, intre timp, stilul inovator a fost perfectionat, refolosit, retusat si - astfel - primul film devine slab si ridicol. Sunt si exceptii (cred ca "Clockwork Orange" e cel mai exceptional exemplu), filme care supravietuiesc anilor, isi pastreaza originalitatea si sunt iubite de multi spectatori si critici. Interesant e si destinul lui "Blue Velvet", care - pe tiparul propus de "Clockwork Orange" si filmele lui Bunuel - surprinde si socheaza, dar acum pare plictisitor, sters, deranjant si slab. Cel putin in ochii mei!
|