Ca frumusete si forta a imaginilor, ca frumusete a sentimentelor, ca putere si puritate (nu in sensul de inocenta, ci de faptul ca nu exista dilutie cu superficialitate) a emotiilor din punctul meu de vedere e urmatorul dupa Tarkovski din ce am vazut pana acum. Ulysses' Gaze si Eternity and a day sunt intr-adevar varfuri de lance, dar ar putea fi adaugat usor si Landscape in the mist. Mi-a placut si O melissokomos (a fost in turneu), dar ar trebui sa programez o revizionare. Nu la acelasi nivel cu cele 3, dar tot foarte bun dupa parerea mea, e Voyage to Cythera. In vacanta asta de vara cred ca ajung sa-i vad toate filmele. Mi se pare ca e mult subapreciat pana si de critica de specialitate. E lejer printre cei mai maturi regizori. Cred ca daca as fi stiut cu adevarat cine e acum cateva luni cand a murit as fi plans pentru disparitia unei asemenea valori.
|