[Malombra]

S-o luam pe rand. Filmul cult de pilda, chiar daca nu sunt sigur ca e identificat sau conturat intr-un fel precis, il percep ca fiind cel exclusivist, rafinat si complex necesitand o intelegere superioara pe masura unei culturi ce depaseste media. Un asemenea film oricat de stralucit ar fi, nu va fi niciodata popular (caci acest lucru ar contrazice insasi ipoteza). Valoarea sa intrinseca ii confera sanse sa devina de cult, dar nu exisa o garantie pentru acest lucru.

asta mi se pare definiţia arthouseului. făcute fain, sunt de obicei filme esenţialiste, universale sau universalizante, care sapă mai adînc sau încearcă să sape mai adînc în modul uman de a fi. nu ştiu cîte şanse au să devină cult, deşi problematica lor de multe ori nu este una confortabilă. till gladje cred că e un astfel de film, dar care are şanse minime sau nule să devină film cult. nu există nici un grup aparte căruia să i se adreseze, iar mesajul, acela că suferinţa, oricît de multă, nu e niciodată garantul geniului, nu ştiu cît sexappeal are, ca să-l facă adorat. filmele cult cred că se situează in the fringes, cred că au oarecum şi tenta asta anti-profunzime în sensul clasic. cred că are legătură şi cu modalităţi noi, urbane, netradiţionale, de a exista, grupuri particulare care îşi afirmă identitatea. la kenneth anger de ex.: homosexualitate şi new age. jubilee şi chelsea girls - boeme sau mişcări muzicale, psihedelic sau punk. de ex., eu am văzut begotten doar intrînd în contact cu oameni , care ascultau un anumit gen de muzică. gummo la fel, deşi gummo e mult mai cunoscut. filmul cult e rareori apanajul cinefililor, dimpotrivă. generează sentimentul acela de "am trăit asta!'' la oameni ce nu îşi petrec juma de timp din viaţă cu ochii în ecran. poate dacă cocalarii ar fi o specie umană mai restrînsă, şi filmele care le plac lor ar deveni cult, dar sunt prea mulţi şi filmele care le plac nu sunt decît mainstream

nu înţeleg în ce sens filmul de cult e trendmaker, zeno.