O poveste veche imbracata in haine stralucitoare: fata stearsa si sarmana, in care se ascunde o printesa. Filmul e bine realizat in genul sau si are un mesaj la fel de vechi si formulaic, dar pozitiv, de non-conformism. E o variatie placuta la dramele si filmele mega-artistice. Insa am avut o senzatie de coitus interruptus cand in mijlocul unei secvente de dans s-a trecut brusc la o reclama uriasa la Coca Cola. E reprezentativ pentru intregul film, e atat de comercial si predictibil incat buna-dispozitie pe care vrea sa o exprime se ineaca, cel putin pentru mine. Cum poti sa fii atat de conformist facand un film despre nonconformism?

Thumbs down.