[Liviu-]

Filmul castiga o dimensiune prin reinventarea povestii lui Frankenstein din perspectiva unui personaj minor din filmul lui James Whale

Adevarat, dar prin asta pierde oarecum contactul cu propriul univers. Isi neglijeaza restul personajelor care par oarecum in plus, sunt niste fire narative aproape deloc utilizate. Mama traieste o poveste amara de dragoste la distanta, tatal isi petrece timpul stand mai mult singur, Isabel e o persoana cu unele apucaturi malefice, dar firele lor nu trec mai departe de atat. Frankenstein, ca poveste de sine statatoare, are ceva de spus, dar in filmul asta pare doar un mecanism de perturbare si nimic mai mult.

M-am gandit ca s-ar putea sa fie si un unghi politic al filmului, asta prin prisma monologului tatalui in legatura cu albinele. Nu stiu daca era vorba de contextul politic al Spaniei (despre care nu stiu mai nimic din pacate), dar, daca la asta facea referire, legatura e una foarte ambigua. Poate faceti voi legaturile mai bine aici si ma scoateti din intuneric.

Parerea mea e ca filmul se doreste semnificativ din punct de vedere emotional, nu rational (inclunzand politicul), iar aici din pacate pur si simplu nu m-am potrivit.

punctand cu cateva scene foarte reusite, precum prima intalnire cu dezertorul si fuga finala prin padure.

Eu sincer nu vad nimic special in scenele astea. Poate, prin comparatie cu alte momente ale filmului, prezinta o oarecare claritate in inteles, dar tot nu le vad in vreun fel impresionante.