|
Il aveam de mult pe lista de vazut si faptul ca a fost propus aici a fost un motiv in plus sa-l caut mai repede decat i-ar fi venit randul in mod normal. Si nu mi-a parut rau. Are rara calitate de a combina ludicul si tragicul in proportii optime pentru ca amestecul lor sa aiba impact maxim. Punerea in (con)text de la inceput mi-a oferit o cheie paralela de vizionare care m-a facut sa ma gandesc la Reconstituirea lui Pintilie: Procedura (unui sistem dictatorial birocratico-politienesc) ca set de reguli facute sa "corecteze" realitatea. E o parabola cu bataie lunga. Orice e repetat de suficient de multe ori devine Adevar. Pentru ca atunci cand numarul de iteratii ale unei minciuni/iluzii tot creste (eventual ajutat de o lampa in ochi, niste suturi in gura cu bocancul invelit, probe plantate; respectiv piste false, oboseala si disperarea accentuate) cum mai poti deosebi adevarul de obsesie ?
Filmul suna familiar pentru cei care isi aduc aminte de viata in Romania sub comunism: Vestul fascineaza (vezi scena la betie cu paralela intre metodele de investigatie FBI si cele locale), de acolo se asteapta salvarea (proba DNA) dar pana atunci trebuie sa ne descurcam cu ce avem. Si daca n-avem mijloace sau interes sa gasim adevarul atunci trebuie sa-l fabricam. Chiar daca pentru asta trebuie facut uz de forta. Echilibrul dintre amuzant si dramatic, de care vorbeam, se rupe la un moment dat, pe nesimtite si zambetul iti ingheata pe buze cand realizezi concomitent cu personajele ca things only get worse si nu exista nici o iesire.
Din pacate scenariul are momente cand e usor neglijent (ex. faptul ca femeile mor pe capete nu le impiedica sa umble in continuare noaptea, singure prin padure) dar nu faulteaza feelingul de ansamblu pe care ti-l lasa.
All in all, timpul le repara pe toate. Numai obsesiile nu mor, ci doar adorm.
9 / 10 (foarte bun)
Up
|