|
Filmul catatonic
Sa luam de pilda titlul - corect ar fi "Cantece de la alt etaj" si nu "Cantece de la etajul doi". Mai gresesc si englezii cand traduc, nu doar noi...
Filmul e presarat cu umor negru, chiar putin over-acted, si plin multe insertii pe cat de bizare pe atat de inutile daca n-ar fi metafore. Poate ca sunt chiar metafore (vezi renuntarea la credinta in final), dar poate sunt simple decoruri menite sa produca diversiuni si cadem noi in capcana supra-interpretarii....
Ce sa mai spun? Ca e putin grotesc, eliptic, cu cateva puseuri suprarealiste, de la corul de opereta din autobuz la batranul amiral senil ce-si primeste omagiile pe plosca la misterioasa scena cu tineretea sacrificata. Impresia e ca naratiunea, cu reveniri si intortocheri ce se dovedesc fara un sens anume, se ramifica in toate directiile, anarhic si imprevizibil. Previzibila sau nu, sa luam scena cu scamatorul care traforeaza un voluntar. Ei bine este stranie, dar nu reusesc sa-i gasesc un sens altul decat ca se asorteaza cu alte scene nu mai putin absurde.
Totul e pe cat de criptic si rupt de un context intelibibil pe atat de static. Parca am vedea la nesfarsit o sala de asteptare in care linistea e rupta doar ed versurile fiului nebun - "iubit fie cel ce sade". Lent, fara contur clar ci doar cateva elemente de sustinere (un blocaj de trafic sau o demonstratie a unor oameni care se autoflageleaza) filmul da impresia ca nu are un centru de greutate. Si chiar nu are, pentru ca probabil nu are nevoie.
Hors concours - Thumbs up - doar pentru ca e straniu. La limita...
|