|
Mi-a plãcut pendularea filmului între farsã și dramã, o apocalipsã de tot râsul, în care toţi se autodistrug, dar în imagini metaforico-sarcastice. Tonul filmului nu este sumbru, deși umorul e pe alocuri încântãtor de sinistru (nenea șeful de la început când dã ordine de mãcelãrire a angajaţilor din sarcofagul ãla de-l bronzeazã, iar pe fundal se aud pescãruși), însã unele elemente sunt chiar sensibile (scena în care ea cântã la fluier cu mâinile lui). Intr-o lume de zombies sau clovni, unde poezia te face nebun, unde te consumi în cozi interminabile de mașini, iar violenţa rasialã este ignoratã, toate speranţele și bucuriile noastre depind exagerat de mult de partea financiarã (pânã și popii se îngrijoreazã de evoluţia bursei) pentru cã, pânã la urmã, participarea asta la mașina de fãcut bani ne mãnâncã cea mai mare parte din timp, din energie, din emoţii, din sufletul nostru pânã la urmã, dându-ne iluzia unui sens în viaţã de a cãrei superficialitate devenim conștienţi abia când toatã construcţia asta artificialã se duce de râpã. Mi-au plãcut și mesajul și imaginile filmului.
Thumbs up
|