[rvn]

bun,bun..
se pare ca a treia mea incercare de a va delecta cu un film interesant nu prea a fost inspirata. in afara de Marcus, care, trebuie sa recunosc (asa cum a facut-o si T.), intelege(prea)multe dintr-un film, nimeni n-a gustat umorul turcesc a la Fatih Akin. ma rog, sunt normale diferendele. importanta este justificarea lor. nu pot sa comentez in nici un fel pe cea a lui dido. vizionarea filmului s-a petrecut in cazul ei, probabil, concomitent cu exersarea unor dansuri din "burice", daca tot a fost atat de extaziata de coloana sonoara ( pe buna dreptate!), dar, T., doar s-a multumit sa spuna ca nu-i pe placul lui o incursiune in viata unei etnii. iarasi, ma rog...
cei drept, White, a fost cumva mai darnic in analiza si-l felicit pentru chitibusenia lui: nu s-a incris in concurs,dar, rade cu gura pana la urechi de pe margine si taie in carne vie, adica, isi zice in sinea lui ca este impartial si analizeaza la sange, tot ce prinde pe-aici.
sa revin dupa ce-am batut campii: am propus filmul asta fiindca am vrut sa iste ceva discutii aprinse, prea a fost monotonie la voturi in runda 2.
parerea mea este ca, filmul, are destule calitati ca sa merite notele mari ale criticii. chiar daca Akin a incercat aceeasi reteta a "comicului de situatii", pe care a continuat-o cu mai mult curaj in "Soul Kitchen", reteta, care,nu prea a functionat in cazul a doua personaje depresive, ajunse in pragul sinuciderii, chiar de mai multe ori. tratarea cu umor a unor situatii dramatice este destul de delicata, fiindca, esecul, inseamna ridicol. acuma, fiecare "gusta" cum vrea si chiar daca T., ma acuza ca incerc sa gasesc intelesuri profunde intr-un film pe care, daca nu gresesc, el ii atribuie eticheta de "superficial", eu cred ca Fatih Akin a vrut sa ne familiarizeze cu obiceiurile si traditiile poporului sau, din perspectiva aceasta, a interactiunii cu alta civilizatie decat cea din care provine, mult mai deschisa si permisiva, mai ales din punct de vedere social si religios. cei doi protagonisti, chiar daca duc o viata dezordonata si fara nici un fel de tel, din punctul meu de vedere, nu sunt imorali. fiecare traieste intens, are propriile angoase si deziluzii,iar faptul ca Fatih Akin le accentueaza folosind umorul in loc sa dramatizeze, asa cum ar fi normal, le scoate si mai mult in evidenta "defectele" de caracter.
"fata depravata" si "betivul" au fost interpretati de doi actori cu personalitate care au salvat , pur si simplu, filmul. si nu numai ei. pana la urma, Akin, prin intermediul lui, a adus un omagiu etniei din care face parte si el, ne-a daruit o bucatica interesanta de turcism original, prin muzica in primul rand, apoi,prin ardeii umpluti gatiti cu delicatete de Sibel si nu in ultimul rand, prin imaginea de fundal cu Istanbulul, de cate ori se producea taraful.