|
Incepe nervos, cu o Lilja serios "avariata" alergand pe strazi. Cadrele rapide si muzica foarte bine aleasa (Mein Herz Brennt ) iti ridica putin tensiunea. DIn pacate, intre primele si ultimele secvente ritmul incetineste considerabil si povestea fetei careia viata (si o multime de barbati) i-o trag(e) in mod constant se desfasoara mai degraba lent. Nu e chiar o problema, ritmul e mai mult decat suportabil, dar inceputul promite altceva. Si aici ma gandesc la Trainspotting, care, cu o poveste la fel de dura si de serioasa nu te prea lasa sa respiri.
E genul de poveste deprimanta, imbibata de realism, in care momentele de fericire din viata eroinei nu sunt decat prologul unor nenorociri si mai mari. Ba chiar, uneori, momentele alea fericite potenteaza dezastrele viitoare (relatia cu Andrei). Poate e putin fortata disproportia dintre personajele care o inteleg si vor sa o ajute pe Lilja (Volodea) si personajele care vor doar sa profite de ea (restul). Poate sunt expediate prea repede si superficial institutiile care o pot redresa pe Lilja (scoala, serviciile sociale). Sau poate ca nu, si realitatea e de fapt chiar mai intunecata.
La fel ca si in celalalt film, scenele de sex mi se par bine facute. Aici e filmat cate un singur protagonist (fie Lilja dezgustata fie barbatii dezgustatori) evidentiind egoismul ambelor parti. In schimb, in unele momente regizorul o da putin in bara (scena cu Lilja fugind in slow-motion in urma masinii cu care pleaca maica-sa mi s-a parut putin cam cheesy).
Un film bun, care putea sa fie foarte bun.
Thumbs Up
(ahh, si m-au intrigat scenele cu cei doi "ingerasi", sunt curios ce parere aveti despre ele)
|