Ideea filmului e ca daca esti bogat si/sau educat atunci esti stapan absolut. Ceilalti trebuie sa te slujeasca supusi ca niste catei si sa fie fericiti ca le arunci cate un os. Omul de serviciu care matura pe jos, catelul care sta la picioarele stapanului, dactilografa marunta si supusa, astia ii stiu locul lor si sunt simpatici. Cei care indraznesc sa se intrebe de ce nu au si ei dreptul la o singura camera, in timp ce doctorul se lafaie in sapte, sunt portretizati ca niste idioti si ticalosi. Orice idee opusa e tratata cu deriziune iar cartile in care apare sunt arse pe foc. Pentru mine e o viziune revoltator de simplista, egoista si intoleranta.