|
Nu inteleg ce acest film i-a produs lui Twinsen asa o stare de dezgust. Daca s-ar lua in calcul perioada cand a fost scrisa nuvela-1925 (unii considera "Inima De Caine" roman), la ce suferinte a fost supus ,artistic vorbind, Bulgakov (chiar daca piesa de teatru preferata a lui Stalin era "Zilele Turbinilor"), la cat era de ridicat in slavi si popularizat Omul Nou sovietic, atunci poate starea de voma nu mai e chiar explicabila.
Am fost interesata in prima faza de Bortko auzind de ecranizarea unui alt roman al lui Bulgakov, "Maestrul si Margareta" (lucru care mi se parea foarte greu de realizat), si am fost placut surprinsa sa retraiesc ,vizionand miniseria, aceeasi stare de rascolire sufleteasca ce am avut-o citind romanul. M-a impresionat si ecranizarea (tot intr-o miniserie tv) a "Idiotului". Aceeasi simplitate, aceeasi dorinta de a reda cat mai fidel litera si sufletul cartii.
"Inima de Caine" mi se pare foarte bine realizat..ca actori (Evgheni Evstigneev redandu-l pe prof Peobrajenski asa cum mi-l inchipuiam, Vladimir Tolokonnikov in pielea omuli/caine), ca decoruri, replicile fiind fidele cartii. Da, daca suntem cautatori de nod in papura, puteam carcoti asupra acelui soi de anti-propaganda comunista. Insa eu o vad perfect justificata si deloc suparatoare sau ostentativa. Filmul a redat ceea ce a simtit Bulgakov cand a scris cartea si e firesc sa fie atat de pornit impotriva incercarilor tot mai opresive de uniformizare a Omului, de stergere a tot ceea ce insemna diferenta (vezi comportamentului noilor locatari , membri infocati si propavaduitori de nadejde ai cauzelor nobile ale Partidului Comunist, ce au distrus un imobil delicat, burghez si confortabil pentru ca nu era conform normelor de trai proletare, ca si neobrazarea doctorului de a ocupa abuziv SAPTE camere in acel imobil), de indarjirea cu care se dorea strivirea a ceea ce insemna esenta, fond, in favoarea aparentelor, formei. Da, Peobrajenski poate e prea bun sa fie adevarat, e prea adus in fata, insa clar el reprezenta creatorul, chiar artistul care incearca sa cladeasca noul dupa mintea si sufletul lui, sa-si asume conditia de creator, dar si esecul- Poligraf Poligrafovici/ Sarikov/Sarik nu e decat rezultatul trist, lamentabil al incercarii fortate de a crea un OM nou din orice. Nu orice creatura intelege idealul, nu orice betiv, rebut al societatii poate percepe constient si logic o idee, nu poate adera spiritual la un crez. Sarikov e exemplul viu al imposibilitatii existentei actului creator la intamplare, oricand, oriunde.
Poate pledoaria mea (bombastic numita asa) nu e chiar convingatoare. Insa Bulgakov ramane un scriitor al sufletului meu, iar Bortko, pentru curajul de a-i ecraniza scrierile(si nu oricum, ci bine), un regizor aparte. De asta Inima de Caine, poate nu o fi vreo capodopera cinematografica, poate starneste rasete sau zambete prin existenta lui in acest turneu printre cate alte forme de exprimare alambicat-cinematografica, insa e unul din flmele mele de suflet. Si pentru asta ii dau 4 stele.
|