[MinRep]

"Heart of a Dog" este facut intr-o perioada destul de fascinanta din cinematografia sovietica (la fel ca si "Sindromul asteniei", de altfel), cand cenzura a devenit mai laxa si a creat posibilitatea pentru ca astfel de filme sa vorbeasca despre regimul care inca "stapanea". Filmul lui Vladimir Bortko incepe din perspectiva unui caine, care isi duce veacul mizer pe strazile Moscovei anilor '20. In aceste secvente initiale, imaginile sunt sacadate si acompaniate de monologul interior al cainelor. Trecerea la fluiditate de face in momentul in care cainele urmareste o tanara tipografista intr-o sala de cinema: vedem intai un film al epocii, filmat in 17 cadre/secunde, iar apoi reactia tinerei, incantata de ceea ce vede. Dupa aceea, cainele este luat in casa unui savant de renume, care il supune unei proceduri SF (transplantul hipofizei de la un cadavru). Cainele supravietuieste, ba mai mult, incepe sa se tranforme in fiinta umana. Dupa cateva zile, devine Omul Nou "perfect".

Cred ca povestea a avut mai multa relevanta an anii '20 (cand Bulgakov a scris romanul) decat a avut in anii '80 si, cu siguranta, mai multa decat acuma. Totusi, chiar daca mesajul este subtire, filmul este bine realizat, alert, interpretarile sunt foarte reusite, iar Bortko foloseste la maxim decorul, reprezentat de cele sapte camera ocupate "abuziv" de profesor.


2 stele