Kárhozat (Damnation) [1988]
r: Béla Tarr
Karhozat e un film relativ necunoscut chiar si in randul celor care au auzit de Bela Tarr si au mai si vazut cate ceva de el. Si e pacat, pentru ca e quietly devastating. Privindu-l, ma gandeam ca un astfel de film nu putea fi facut color. Ar fi dispersat atentia de la esenta, de la ADN-ul lui. Ploaia neincetata, ceata, noroaiele, disperarea muta, pasiunea mistuitoare, pustiul, ciclicitatea uroborica ar fi fost inecate, spalate, ingropate de culoare. Aici mi-am dat seama ca la Tarr, alb-negrul nu e un moft ci e singura cale naturala de focaliza microscopul pe forma si nu pe fond. Acest film in color ar fi ca un film 3D la care te uiti fara ochelari. You're going to be dizzy and you're going to miss the point. Mizeria si durerea nu mai sunt violente in BW. Sunt pasnice si pot fi privite si sondate. Chiar si cainii vagabonzi apar ca o realitate sine-qua non, o oglinda a trairilor personajelor. Par cand o turma de bivoli bine organizata cand un musuroi de furnici cu directii imprastiate. Dar BW-ul nu joaca singur in acest meci. Celelalte 2 dimensiuni ale cartezianului Tarr sunt timpul si sunetul. Odata eliberati de povara culorii, autorul te lasa sa privesti un cadru un timp bine definit, nici mai lung, nici mai scurt, ci fix atat cat sa extragi maximum de informatie si de feeling si nu face tracking si nu taie pana atunci. In tot timpul asta, fiecare sunet e captat cu maximum de fidelitate si imbogateste real implicarea spectatorului in scena. Nu imi amintesc de vreun regizor la care sunetul sa fie atat de revelator. Fiecare soapta, reverberatiile vocilor, fiecare scartait, torsul nesfarsit al funicularului, fiecare tigara murind ... te cutremura. Iar muzica lui Mihaly Vig intervine ca un analgezic, asemeni cantecelor de sirena din filmele lui Lynch. Personajul principal e victima hopeless a unei asemeanea sirene, cantareata de bar din mrejele careia nu poate si nu vrea sa scape desi e constient ca n-o poate avea total si nu are ce sa-i ofere. "One must return to beauty" (l-am vazut cu subtitrare in engleza) indrazneste sirena sa spere la un moment dat, la fel de prizoniera in micul oras damnat ca si barbatul cu care isi omoara timpul ca pisica cu soricelul. Dar, ca in colosala scena de final, nu gasesc forta decat sa urle mai tare decat urletul vietii si sa sfideze distrugerea cautand-o.
10 / 10 (esential)
2 scene daramatoare din film:
http://www.youtube.com/watch?v=45py8...eature=related
http://www.youtube.com/watch?v=vDBsrd8beJg