|
Eu, unul, am mari indoieli legate de substanta si mesajul filmului. Exista substanta? Exista mesaj? Unde-i substanta si care e mesajul? Da, premisa filmului e excelenta, mi-a adus aminte de ceva romane SF citite acum ceva ani (de Victimile Novei a lui John Brunner in primul rand). Degeaba, elementele SF sunt ca si inexistente si deloc exploatate. Nasterea unei societati, cu randuielile ei politice si religioase suna destul de interesant? Sa zicem, dar nici latura asta nu e dezvoltata aproape deloc in film. Avem in schimb costume grotesti care nu stiu cu ce ajuta filmul...poate la capitolul exotism si dialoguri pseudo-filosofice care nu imi spun nimic. Ahh, si mult laudatele "mijloace de exprimare artistica" specifice celei de-a 7 arte dar am zis deja ca nu prea ma pricep la capitolul asta. Poate de asta ratez esenta filmului.
Cred ca cel mai potrivit unghi din care as putea sa privesc filmul asta e cel al alegoriei religioase. Ceva similitudini cu Vechiul si Noul Testament sunt, unele mai subtile, altele mai putin. Grupul de astronauti care pleaca de pe Pamant (ori sunt exilati?), femeia-mama tuturor copiilor care vor forma noua societate, aparitia unui fel de Mesia (tot astronuat) ceva mai razboinic care atunci cand e rastignit se plange de "Forta" care l-a parasit. Dar nici asta nu e suficient ca sa vad filmul asta ca pe o opera coerenta (nu neaparat ca fir narativ) si cu ceva important/interesant de zis.
Ahh, si ma scoate din sarite cand pe la jumatatea filmului Mesia mai sus-amintit incepe sa isi urle replicile. Polonezii astia (astia din turneu adica) au senzatia ca urlatul dialogurilor le confera acestora mai multa greutate?
O sa ii acord circumstane atenuante pentru ca e un film incomplet (ma indoiesc ca bucatile lipsa i-ar fi dat mai mult sens totusi) si pentru ca in prima ora mi-a tinut destul de treaz interesul (pentru ca speram totusi sa se intample ceva interesant).
O stea
|