[SoricicaMov]

A fost odata ca niciodata un broscoi sifonat pe nume Bertrand; amfibianul nostru, cu gura larga si ochii bulbucati, anatomic adaptat pentru salturi hormonale, se hotaraste intr-o buna zi sa-si scrie memoriile pe o frunza; si astfel aflam o fascinanta fada istorie, conceputa intr-o ametitoare si ametita structura carusel, despre cum inocent print fiind candva, a fost sarutat si metamorfozat in verterbratul oracaitor care galgaie platitudini si agata cu o usurinta neverosimila, convertind femelele din regnul animal la o religie pagana prin ritaluri exagerat caricaturale de budoar de balta; si cam atat, f i n, un cortegiu funerar de ovule indurerate, care s-au acuplat cu un personaj gonflabil, intr-o poveste muritoare reumatica, un talmes-balmes de aventuri prafuite, expirate, cu iz de debara cu mucegai, o viata intreaga inghesuita si irosita intre picioarele femeilor; ceva mi-a placut totusi, rochia bunicii cu cei 137 nasturi de portelan; aaah, si vocea naratorului e la fel de nesuferita ca cea a lui Jean Cocteau