Sa revenim la oile noastre...
De ce-ai plecat?
Tu nu stiai
Ca-n luna mai,
Prin muntii cu paduri de brad
Oricine-ai fi-femeie sau barbat-
Potecile te duc spre Iad
Si nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?
De ce-ai plecat?
Cu vantu-n parul tau valvoi,
Cand niciun glas nu te-a chemat?
Tu nu stiai ca-n luna mai
Potecile sunt inca pline de noroi?
De ce-ai plecat?
Tu nu stiai
Ca-n luna mai,
E luna primului pacat
Pacatul care dintr-o gluma,
Te prinde-n lat si te sugruma
Si-apoi te-arunca afara-n ploaie
In lada cu gunoaie?
Opreste-te!
Priveste-n jurul tau..
Si daca nu ti-ai murdarit
Pantofii de noroi,
Fa-ti cruce
Si-ntoarce-te-napoi,
Fa-ti cruce
Fiindca n-ai pacatuit
Decat in vis..
Si visul s-a sfarsit!
Lucian Blaga
Dorul
Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amindoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt.
Femeie,
ce mare porti în inima si cine esti?
Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea -- vesnicii.
