|
Sunt si eu de acord cu amendamentul ca metaforele nu au ce cauta intr-un scenariu de film. Cel mai practic ar fi sa gasim intr-un astfel de text doar ce vedem si ce auzim. Suna urat si descurajant si bineinteles ca totul trebuie ambalat intr-o forma placuta care sa surprinda cititorul. Cum putem vedea noi ca un personaj simte ceva? E gresit sa folosesti cuvinte de tip ¨simte¨, ¨isi aminteste¨, ¨isi da seama¨, ¨realizeaza¨, etc.
Scenariul trebuie sa fie in primul rand un test de coerenta si constructie. A insera literatura in actul scenaristic (in cazul in care nu esti un autor si iti permiti sa scrii cum vrei pt. ca oricum tu il filmezi) este egal cu a te minti pe tine.
|