M-am delectat cu trei piese de Eugène Ionesco: Jacques sau supunerea, Viitorul e in ouă sau Mare e grădina Domnului! si Scaunele
Lectura e savuroasa, pacat ca tocmai de la 2 absolvente de litere mi-a fost dat sa aud "Nu-mi place teatrul absurdului" cu un aer de superioritate bineinteles
Eram interesata in special sa citesc Scaunele pt ca vazusem piesa regizata de Kincses Elemér si interpretata magistral de cine altul decat Ilie Gheorghe si Tamara Popescu. Personajele sunt doi batrani, oratorul si multe personaje invizible care de fapt sunt o multime de scaune. Ionesco si-ar fi dorit ca oratorul sa para ireal si regizorul a gasit o modalitate de a respecta viziunea scriitorului. Se simte starea de plictiseala de la inceput apoi ritmul devine din ce in ce mai alert pana se tranforma in haos. Piesa implica multa miscare, de asta si Ionesco vedea in rolul batranei o femeie tanara sau chiar 2. E interesant ca se simte aglomeratia creata, dar in acelasi timp simti golul.