Nici eu nu prea am la inimă voiceover-ul, dar dacă există un film în care el să fie justificat, ăsta e. Pentru că aici el e puntea de legătură dintre carte şi film, prin voiceover literatura (mă rog, e mult spus în cazul de faţă) se transformă în imagine. Imaginea depinde de voiceover (vezi scena în care rochia fetiţei îşi schimbă culoarea), e la cheremul slovei.
Legat de Ozu, dacă are careva un link cu filmul online (Youtube or something), rog un link. N-am chef să trag 2 gb şi apoi să nu meargă subtitrarea...
|