Originally Posted by Federico:
Asa cum? Am zis eu ca nu stiu de faza cu Freud si Jung? Stiam. Tin minte ca zicea ceva de genul ca se simte intimidat de Freud, ca Freud are o ton autoritar, de father figure sau maestru zen, iar de Jung ii placea ca poate sa-l abordeze mai de la egal la egal, ca pe un frate sau tovaras or whatever, nu prea e important. Important e ca Freud si Jung sunt hardly niste garanti ai finetii intelectuale a celui pe care i-a citit - sunt chestii de cultura generala, intr-o buna masura.
La ce ma refeream eu era ca citisem undeva dupa ce vazusem Amarcord cum cineva nega pretentia unei referinte asumate la Portrait-ul lui Joyce dintr-o anumita scena a filmului, pe motiv ca Fellini nu era genul asta de artist, wrapped up in admiratia pentru precursori, mentorii, inspiratorii sau omologii sai din lumea artelor, si simtind nevoia sa-i referentieze, omagieze sau sa le preia din caramizile lor creative si sa le integreze in arhitectura propriei sale opere. Na, poti sa zici ca-i doar un zvon, ca nu crezi pana nu vezi, blabla,dar eu am motive sa cred ca individul stia ce vorbeste.
|
lasa-ma sa rad, freud si jung sunt cultura generala (probabil toata lumea ii stie acum din filmul lui cronenberg) si finetea intelectuala rezida exclusiv in joyce. si chiar asa fiind, asta il face pe fellini sarac cu duhul? e mirceabadeasca afirmatia asta. ca si aia anterioara cu bresson de altfel.
but it's ok!!! e tarlaua ta. plantezi ce vrei pe ea. sorry, eu m-am varat in discutie.
my mistake, eu sunt in confuzie aici, ce vrei, oricine se poate insela, cum bine zicea ariciul dandu-se jos de pe o perie.