[anaemona]

La cit de putin ma pricep la tehnicile de filmare, tare as fi vrut ca un profesionist sa scrie ceva legat de subiect. Dar o sa incerc si eu, numai cu cunostintele mele de bun simt. Oricum ce zic e total nelegat de cele 2 filme in cauza, este o discutie la nivel general. Daca tu totusi ai vrea sa-mi exemplifici o scena extraordinara din Dancing H, cu detaliile de rigoare, nu doar sa-mi zici: asta e, nu m-as supara.

In primul rind, cred ca tehnicile de filmare trebuie sa se plieze pe poveste. Adica daca vad tremuraturi de camera in timpul unei scene de dragoste, sa zicem sau cind mi se arata un apus, mi s-ar parea ca regizorul nu intelege ce face acolo. El, bineinteles ca poate fi considerat inovativ si daca sint multi impresionati de tehnica asta noua, ea va incepe sa fie folosita devenind clasica la un moment dat. Inovatia nu are intotdeauna suport. Multi vor sa faca ceva nou doar ca sa socheze (cum cred eu ca a fost cazul lui DH) dar noul ala nu se poate aplica in alte parti, deci am ramas doar cu wow-ul initial, nu e o tehnica ce poate fi dezvoltata, aprofundata de alti cineasti. Parerea mea e ca marii cineasti sint "clasici" adica nu incearca sa impresioneze cu imagini filmate cu susul in jos, cit mai degraba iau o tehnica adoptata de un alt mare cineast si incearca s-o perfectioneze. Tare as vrea sa am carti si cursuri si link-uri in spatele afirmatiilor mele. Tot ce spun este din observatii proprii, din filmele vazute si din logica mea, asa cum o pot aplica la filme.