Am văzut aseară filmul lui Truffaut. Un fel de
Shame franțuzesc, with
no shame...
În general îmi place Truffaut, dar filmul ăsta pur și simplu n-a funcționat. În primul rînd, personajul principal, cu mecla lui de Alain Delon reșapat, e de-o antipatie și un amatorism de speriat. Dar, cu francezii ăștia nu știi niciodată, joacă prost sau se fac doar că joacă prost, să dea bine la critică?
Oricum, mi-a plăcut paralela dintre film și carte, structura filmului în general, eroul ca alter ego al regizorului... Dar cînd treci de la macro la micro, filmul dă în neverosimil. Relațiile omului cu femeile par false, însăilate doar de dragul acelei paralele carte-film. Iar faza din final, atunci cînd tipul întinde mîinile disperat după gagica aia de pe patul de spital, punîndu-și capăt zilelor doar pentru o (altă, a cîtea?) pizdă, e cretină de-a dreptul.
2/5