O melodramă destul de ieftină, salvată de incontestabile calități tehnice. Vechea poveste în care preacurvia e ridicată la rang de virtute.
Săraca fomeie-martir, măritată cu Colonelul cel Aprig, se duce într-o zi să culeagă piersici și dă peste un flăcău cam răpciugos și dubios la prima vedere, dar ce să vezi? Cupidon era pe o creangă de piersic din zonă și Zbang! dintr-o ocheadă cei doi se amorezează teribil unul de altul, în 2 timpi și 3 mișcări și dup-aia nu mai pot să trăiască despărțiți. La început ea se mai codește pînă ce flăcăul îi zice una de mi-a mers și mie drept la inimă:
tumblr_lzh224pxM01qechu6o1_500.jpg
...save it for another sucker (or something like that)
Și tăt nu să lasă, pînă să lasă. Cînd să lasă soundtrack-ul ne asigură că s-o lăsat și că de-amu încolo nu-i mai de glumă. Și nu e. Că flăcăul moare la sfîrșit.
2 stele