Originally Posted by Windom:
|
Întrebarea e, un soundtrack propriu ar fi transmis mesajul?
|
Nu. Dar acolo e o situatie mai speciala. Muzica provine din realitatea filmului, e diegetica. Personajele o aud, o asculta, si asta le caracterizeaza. Insa exista si efectul clasic-conventional acolo, de a creea atmosfera, manipula feeling-ul. Dar inteleg unde bati. E adevarat ca e o cantitatea considerabila de
artistry in spatele unor scene de tipul celor discutate de noi aici, cum zice si Mercutio, si pot concepe -- si accepta! -- posibilitatea teoretica a unor momente iamginale de o metamorfozare irecognoscibila si atingerea unei stari de
meaningfulness zdrobitoarea in urma alierii cu o piesa muzicala, insa istoria cinemaului vizitata de mine pana acum nu ma ajuta deloc. In toate scenele de mare efect care contin capodopere ale muzicii clasice, mi se pare ca partea vizuala se eschiveaza deranjant de ostentativ de la datorie, culcandu-se pe o ureche pe spinarea fraierei aleia de muzici. As zice ca aporturile se distribuie, aproximativ, cam 25 la 75 de procente. Asa vad eu lucrurile. Asta e.
Originally Posted by Malombra:
că te uiţi la polowanie na muchy.  |
Foarte foarte simpatic filmul. Cam greu de tinut pasul cu ritmul screwball-ish, mai ales ca tre sa stai cu ochii si pe subtirarea; si se si vorbeste mult. Mi-a trezit si un puternic deja-vu A-Bout-de-Souffle-ish. Numai ca asta e mai misto. Nu-l prea inghit pe Godard de felul meu. Desi sunt snob.
