Să facem o comparaţie: să zicem că un film e un inel din aur cu diamant. Inelul de aur constituie filmul înainte de măritişul cu diamantul, care constituie muzica. Aur, diamant, ambele au valoarea lor de sine stătătoare, este? Dar atunci cînd le uneşti ce se întîmplă?
Iaca mai jos un exemplu:
http://www.youtube.com/watch?v=ekJZh...eature=related
No, parazitul ăsta de Fincher a fost atît de puturos încît mai bine a recurs la Bach decît să-şi facă propriul soundtrack. Întrebarea e, un soundtrack propriu ar fi transmis mesajul? Fiindcă Bach, Strauss în 2001, sînt purtători ai unui mesaj. Faptul că regizorul îi foloseşte tocmai acolo, în scena aia, e un statement. Şi nu e ăsta un gest artistic, să le măriţi pe cele două pentru a creea altceva? O operă de artă care transcede arta propriu-zisă?
L.E. M+am dus si eu la film.
