[Malombra]

ştii ce mi se pare cel mai haios în toată chestia asta? că tu teoretizezi la modul ăsta hiper-esenţialist, dar vii cu batman, unde parazitismul, vorba ta, e trîmbiţat ca reţeta zilei. nu mi-o lua în nume de rău, dar există şi filme din alea, aerate, ajunse cu intenţiile în anticamera divinităţii şi ar fi frumos să vb despre ele, ceea ce nu facem.
tu iei o img statică dintr-un film, demonstrezi ce sublimă e , dar vrei spaţiu-timp cinematic. unde e spaţio-timpul în nemişcare? aşa, iei cartea lui barthes, camera luminoasă, care vb foarte bine despre fotografie, nu despre film, şi am epuizat problema.
am văzut recent un film, cu imagine şi cu muzică, mi-a plăcut foarte mult, dar cînd a fost să iau cîteva imagini să le postez aici, am realizat că nu am cum, că ce ar ieşi ar fi o galerie diluată de segmente fără capacitate de sugestie, aroma fadă şi leşinată a unei mîncări descrise într-un almanah străvechi, ceva la fel de neutru la gust ca zăpada. nu pot separa în el imaginea de mişcare, de sunet. metabolismul acestui gen de film e neseparat în părţi constitutive. dar există oricînd opţiunea de a vedea filme fără muzică. RR de benning de ex.

nu am văzut drive.