|
Fed, tu compari filmele alea cu autumn ball? nu, nu vb aici de o ierarhie valorică, ăla-i bun, ăsta-i rău, vb despre ce fel de img e în autumn ball ca să justifice folosirea unei muzici atît de sculpturale, dacă o pot numi astfel, pentru că muzica e cea care sculptează momentul. e o bucată luată de afară, o mamă care îşi pierde copilul şi nu o vezi smulgîndu-şi părul, nu auzi nici eriniile de plastic din vreun ost marca zimmer, auzi amplificatorul ăsta al unei banalităţi cotidiene care îţi sare pulsul. or, prin asta momentul nu e deloc baroc, încărcat, o clătită cu jdemii de umpluturi. e o bucată de aproape casual film cu o muzică ce resemnifică totul. aceasta e capacitatea filmului, în mare măsură, de a impune accente fonice acolo unde cele vizuale sunt de o uniformitate înşelătoare.
|