|
N-as putea spune ca e chiar genul meu de filme dar m-a surprins, nu stiu daca placut sau neplacut . E usor halucinanta pendularea intre nebunie si normalitate,( dar oare cine stabileste ce inseamna normal?), intre azil si lumea de afara. E impresionant discursul cu iz puternic de blasfemie dar perfect explicabil din punctul lui de vedere, al Marchizului, cu rasul lui isteric si obsedant, dar cu o seriozitate ce frizeaza nebunia in priviri. Berlot, cu privirea tampa uneori dar atat de naiva in inocenta lui alteori vine ca un revers al figurii lui Triska. Am incercat sa-mi explic aparitia acelor bucati de carne ce intrerup si impart povestea. E, oare, asa cum spunea Aniela? Suntem doar carne a la fin du compte? Sau sunt simboluri a ceea ce inseamna pacaturie..prin vorba, prin ce auzim, prin ce faptuim? Sau e doar dorinta lui Svankmajer de a nu se desprinde de prima lui pasiune, de a crea animatii?
Pentru ca mie mi-a ridicat niste intrebari, pentru ca am ramas sa ma gandesc la el si dupa ce am inchis calculatorul 3 stele
|