[SoricicaMov]

Personajele lui Costa sunt friabile, sunt uscate si triste asemenea zidurilor cladirilor neintretinute din labirintul urban periferic in care isi duc traiul, fara trecut, fara viitor, le gasim captive intr-un prezent vegetativ-cosmaresc in care orele, zilele sunt tablouri mizere, seci, incapsulate intr-un colaj mohorat al subzistentei; nici cele ale lui Ceylan nu au parte de perspective mai imbucuratoare, insa cordonul ombilical ce le tine aproape de locul natal le hraneste mai sanatos, totusi aceasta legatura limitativa le aplatizeaza viziunile, le ingusteaza dorintele si le sterilizeaza eforturile; cadrul natural deschis din Kasaba, desi in opozitie cu cel restrictiv din Ossos, functioneaza din pacate la fel de claustrofobic, iar cercul vietii ce doar pare a avea o raza mai mare in mediul rural turcesc, se suprapune peste cel din cartierul marginas portughez, si ambele delimiteaza si sufoca destinele celor izolati, debusolati din/in interiorul lor; apreciez pozitiv ambele filme, dar votul merge la Kasaba pentru ca poetica fluida a imaginilor sale, spre deosebire de cea coroziva din Ossos, se pliaza intr-o mai mare masura pe asteptarile mele
Vot: Kasaba