|
Dupa toate cate s-au comentat aici despre Ossos, nu stiu daca mai am ceva de adaugat. Mi-a placut cum Costa a surprins mizeria cu lipsa de intimitate pe care o presupune (ii auzi mereu pe ceilalti, nu exista liniste, mereu esti agresat de sunetele din vecini –cum naiba sa te mai auzi pe tine insuti atunci cand nu ai o limita in care sa fii tu?) desi zidurile (cariate e drept) sunt acolo sa-ti ia orice iluzie ca ai fi o comunitate cu ceilalti, ca ai putea gasi protectie. Esti pe cont propriu fara a fi singur. Povestea (care nu cred ca e foarte importanta in film) trebuie ghicita pe baza indiciilor haotice si se desfasoara mai mult in afara a ceea ce este filmat.
Ce mi-a placut cel mai mult au fost fetele personajelor. Clotilde m-a facut sa tresar de prima data cand a aparut si am oftat tot filmul la disperarea trista si deznadejdea de pe fata tatalui care ar face ceva ca sa le mearga mai bine, dar nu ii este foarte clar ce sau nu stie cum ar putea sa schimbe lucrurile intr-o lume in care ii este greu sa aiba grija chiar si de el insusi, iar acum trebuind sa adauge o mama deprimata si un copil.
Spre deosebire de realismul horror de la Costa, Kasaba e mult mai poetic, cu o naratiune care curge frumos, cu zilele de scoala unde turui generalitati nationaliste si morale indoctrinante in care nu crede nimeni dar cu detalii care te mai salveaza de plictiseala unei teorii ce nu te invata nimic (picaturile scurse din sosetele deasupra sobei, puful care pluteste prin clasa, pisica de se mai miorlaie la geam) si cu trecerea prin distractiile simple, dar eficiente (mancatul de inghetata, scaunele zburatoare) pentru a ajunge la povestile care transmit invataturile ce conteaza cu adevarat despre societate, economie, istorie –cu tentatia unui trai mai bun pe care o are „in alta parte”, de obicei Vestul (bunicul care a trecut prin razboi, fiul ratacitor care a lasat in urma un nepot razvratit, fiul care s-a intors acasa dupa studii, in ciuda asteptarilor celorlalti). Nici aici sunetele nu sunt neaparat filtrate, dar ele parca nu mai sunt agresive ca la Costa. La Ceylan este placuta adunarea familiei noapte langa foc, cu toate tensiunile care exista in interiorul ei.
Vot: Ceylan.
|