[anaemona]

Ossos

Cu siguranta ca este un film facut pentru sufletul regizorului si nu pentru public. Este un film care intra in intimitatea unei comunitati marginalizate si ne prezinta produsul ei brutal, nefinisat, fara ajustari luminoase, viata ca o lunga asteptare, stagnanta, in care totul decurge ciclic, fara surprize, incepind de la diminetile mohorite pina la serile sterile. Uneori comunitatea vibreaza de zgomote de copii, de muzica, de dansuri, de certuri, dar in momentul in care ramin singure, personajele devin mute, imobile, sint resemnate si impacate in acelasi timp. Toate filmarile prin cadrele usilor, ale ferestrelor, din afara zidurilor, zic eu ca sint marele plus al filmului. Autorul nu invadeaza inacceptabil nici intimitatea celui filmat, nici nu vrea sa te faca pe tine, privitorul, partas direct al dramei lor; exista o decenta in filmare, astfel ca personajele isi dezvaluie dramele fara sa ceara empatie din exterior. In felul ei e o lume fascinanta, in care ce am invatat noi ca e corect, moral, bun, rau nu-si gaseste nici o aplicare.

Nu neg impactul puternic pe care ti-l lasa filmul lui Costa, dar, daca Costa iti transmite prin filmul lui resemnare, Ceylan iti transmite ca viata e frumoasa si merita sa-i descoperi frumusetea.

Votul meu merge la Ceylan.