Mi se par oarecum comice comentariile facute de baieti. Ele de fapt reflecta, superficial, exact personajele masculine prezentate mai mult sau mai putin de Bergman, personajele din spatele celor 3 femei, care sint motorul actiunilor si angoaselor celor 3.
Sotul Ceciliei este un copil mare, care specific unui copil, nu poate analiza si intelege un fapt care nu s-a petrecut inca, respectiv aducerea pe lume a unui copil. El nu stie daca isi doreste sau nu copilul pentru ca nu poate sa compare experienta respectiva cu nimic din trecutul lui. Este mai mult inocent decit vinovat de acuzatiile pe care i le pune in spate Cecilia si lipsa dialogului, dictat in special de raceala de suprafata a relatiei dintre ei, il face incapabil sa exprime ceea ce simte pentru ea. Mi s-a parut cea mai naturala si veridica interpretare si in acelasi timp cel mai elaborat si complex personaj, datorita schimbarilor permanente de atitudine, spre deosebire de evolutia liniara a tuturor celorlalte personaje.
In spatele lui Hjordis este un barbat care nu-si asuma responsabilitatea actiunilor lui, un barbat care nu numai ca nu-si doreste o familie, dar nici macar o relatie stabila. Hjordis, plecata inca copila din casa parintilor, dornica de a primi si oferi afectiune e destul de imatura sa-si doreasca copilul dar in acelasi timp destul de matura sa nu vrea sa-i ofere o viata lipsita de o familie adevarata, asa cum i-o contureaza doctorita care-i explica “avantajele” de a creste singura un copil. Finalul era cit se poate de previzibil in privinta ei.
Stina e prototipul mamei, al femeii care traieste pentru a avea grija de altii. Isi trateaza sotul ca pe un copil si amindoi sint multumiti de ce-si ofera unul altuia. Max von Sydow intelege la fel de putin ca Anders ce inseamna venirea unui copil in familie, dar spre deosebire de primul cuplu, intre el si Stina e o relatie calda, deschisa, in care cei doi se bucura impreuna de tot ce-i inconjoara, de aici si bucuria nedisimulata a unei noi experiente impreuna. Bergman insista cel mai putin pe familia fericita, ceea ce-l preocupa in mod deosebit e prapastia la care au ajuns Cecilia si Anders, dar din pacate momentumul nu e aprofundat pe masura.
Mi-a placut austeritatea filmului, lentoarea lui, luminile, filmarile din umbra, dar din punct de vedere al explorarii dramelor celor implicati mi s-a parut superficial. Aducerea in final a sorei lui Anders, pentru ca toata povestea sa ramina in aer, inversarea balantei in favoarea povestii lui Hjordis si ignorarea dramei lui Stina mi se par toate minusuri ale filmului dar atmosfera si imaginea compenseaza destul ca sa spun ca filmul mi-a placut.
In privinta scenei nasterii nu comentez, am vazut citeva pe viu, nici una nu se aseamana cu ce a fost aici
dar groaza si disperarea Stinei sint excelent prezentate. O scena care m-a distrat (am vazut ca pe toti v-a cam apasat filmul
) e cea in care sora aduce copiii la alaptat, cum ii scoate rind pe rind din sertare, cum unii din ei zbiara, altii sint de nederanjat de gesturile oarecum brutale ale asistentei. Mi-a placut autenticitatea scenei, plus momentele alea intime ditre mame si copii. Oricum, distractia vine din 2 motive, un episod din Seinfeld in care Kramer ii trezeste pe niste japonezi deschizind rind pe rind sertarele unui dulap imens si sertarul in care i-am tinut pe pisoii mei cind s-au nascut, singurul loc din casa pe care l-a acceptat pisica, dupa ce prima ei optiune a fost patul in care dorm eu
Daca se accepta cu jumatati i-as da filmului 2 stele si jumate, daca nu, ramin la 2 stele.