|
Nu mi s-a parut chiar deprimant desi atmosfera e destul de inghetata. Poate de vina e si mediul in care se petrece toata actiunea. Rece, auster, cum zice MinRep, antiseptic si aproape dezolant. Cu orele de vizita fixe si regulile stricte aduce a inchisoare. Daca mai adaugam medicamentele si starea psihica instabila a pacientelor ne apropiem de imaginea unui altfel de spital. Si toate astea se rasfrang si asupra personajelor. De parca emotiile si reactiile lor ar ajunge la noi reflectate de un geam protector, la fel cum siluetele personajelor se reflecta in geamul de la usa spitalului chiar la inceputul filmului.Fie ca e un efect cautat sau nu, din punctul meu de vedere asta e o bila neagra pentru film. Fara sa ma simt legat in vreun fel de personaje (cel mai disponibil personaj din punctul asta de vedere e sora Brit, dar apare prea putin) am urmarit filmul destul de detasat, chiar agasat pe alocuri de abundenta dialogului ( personajul lui Ingrid Thulin nu se mai opreste la un moment dat) si de momentele de exuberanta ale Stinei (false si nelalocul lor, cel putin eu asa le-am simtit). Dar per total filmul nu a fost o experienta neplacuta, din contra. Ezit intre doua stele si trei, i-as da 2,5 daca s-ar putea dar o sa fac abstractie de numele regizorului:
2 stele.
|