|
Ossos e primul film de Costa pe care l-am vazut. Asta a fost acum vreun an. Intre timp cautasem si Colossal Youth dar fara succes. Imi aduc aminte de atmosfera mizerabilist-naturalista, fara speranta, ca o cladire darapanata care se surpa peste tine. Imaginea slab iluminata, pe 35mm potenta aceasta senzatie (a si luat un premiu la Venetia pt imagine). Dat fiind subiectul, e firesc sa simti compasiune pt personaje dar personal n-am reusit mai mult de atat.
Si Kasaba e oarecum despre supravietuire si o lume inchisa in ea insasi dar are acel feel balcanic cu care mi-a fost mai usor sa empatizez. Oamenii, casele, strazile au ceva familiar (in sensul de deja-vu in lumea reala). Mi-au adus aminte de momente din copilarie petrecute la tara. E o subtila oda dedicata familiei si un eseu despre societate ca organism arhaic alcatuit din elemente inter-dependente, care isi auto-conserva energia si se auto-vindeca. Scoala, ulita, balciul, drumul prafuit, focul intre copaci, intinderea batuta de vant a dealurilor sunt deopotriva leganul copilului neastamparat si inocent-iresponsabil cu natura, inchisoarea tanarul deziluzionat care simte ca satul ii mananca tineretea si totusi nu-l poate parasi, pamantul unde batranul soldat s-a intors sa moara. Toti sunt alter-ego-uri ale aceluiasi spirit liber, neatins de "civilizatie".
Ca fost fotograf, Ceylan are simtul proportiilor si stie sa folosesca la maxim liniile de forta dintr-un plan-secventa, momentele de gingasie la nivel micro fiind proiectate in cuprinderea ocrotitoare a naturii. Dintre toate filmele lui vazute pana acum, asta mi-a placut cel mai mult.
Vot: Ceylan
|